Memoria ECC, cunoscută și sub numele de memoria codului de corectare a erorilor, are capacitatea de a detecta și corecta erorile din date. Este folosit în mod obișnuit în computere desktop, servere și stații de lucru de ultimă generație pentru a îmbunătăți stabilitatea și siguranța sistemului.
Memoria este un dispozitiv electronic și pot apărea erori în timpul funcționării sale. Pentru utilizatorii cu cerințe ridicate de stabilitate, erorile de memorie pot duce la probleme critice. Erorile de memorie pot fi clasificate în două tipuri: erori hard și erori soft. Erorile grave sunt cauzate de daune sau defecte hardware, iar datele sunt în mod constant incorecte. Aceste erori nu pot fi corectate. Pe de altă parte, erorile soft apar aleatoriu din cauza unor factori precum interferența electronică din apropierea memoriei și pot fi corectate.
Pentru a detecta și corecta erorile de memorie soft, a fost introdus conceptul de „verificare de paritate” a memoriei. Cea mai mică unitate din memorie este un bit, reprezentat fie de 1, fie de 0. Opt biți consecutivi formează un octet. Memoria fără verificare de paritate are doar 8 biți pe octet și, dacă vreun bit stochează o valoare incorectă, poate duce la date eronate și la eșecuri ale aplicației. Verificarea parității adaugă un bit suplimentar la fiecare octet ca bit de verificare a erorilor. După stocarea datelor într-un octet, cei opt biți au un model fix. De exemplu, dacă biții stochează date ca 1, 1, 1, 0, 0, 1, 0, 1, suma acestor biți este impară (1+1+1+0+0+1+0+1=5 ). Pentru paritate pară, bitul de paritate este definit ca 1; în caz contrar, este 0. Când CPU citește datele stocate, adună primii 8 biți și compară rezultatul cu bitul de paritate. Acest proces poate detecta erori de memorie, dar verificarea parității nu le poate corecta. În plus, verificarea de paritate nu poate detecta erori de biți dublu, deși probabilitatea de erori de biți dublu este scăzută.
Memoria ECC (verificare și corectare a erorilor), pe de altă parte, stochează un cod criptat alături de biții de date. Când datele sunt scrise în memorie, codul ECC corespunzător este salvat. La citirea înapoi a datelor stocate, codul ECC salvat este comparat cu codul ECC nou generat. Dacă nu se potrivesc, codurile sunt decodificate pentru a identifica bitul incorect din date. Bitul eronat este apoi eliminat, iar controlerul de memorie eliberează datele corecte. Datele corectate sunt rareori scrise înapoi în memorie. Dacă aceleași date eronate sunt citite din nou, procesul de corectare se repetă. Rescrierea datelor poate introduce costuri generale, ceea ce duce la o scădere vizibilă a performanței. Cu toate acestea, memoria ECC este crucială pentru servere și aplicații similare, deoarece oferă capabilități de corectare a erorilor. Memoria ECC este mai scumpă decât memoria obișnuită datorită caracteristicilor sale suplimentare.
Utilizarea memoriei ECC poate avea un impact semnificativ asupra performanței sistemului. Deși poate reduce performanța generală, corectarea erorilor este esențială pentru aplicațiile și serverele critice. Ca rezultat, memoria ECC este o alegere comună în mediile în care integritatea datelor și stabilitatea sistemului sunt primordiale.
Ora postării: Iul-19-2023
