Conectarea la cald, cunoscută și sub numele de Hot Swap, este o caracteristică care permite utilizatorilor să îndepărteze și să înlocuiască componente hardware deteriorate, cum ar fi hard disk-uri, surse de alimentare sau plăci de expansiune, fără a opri sistemul sau a întrerupe alimentarea. Această capacitate îmbunătățește capacitatea sistemului de recuperare în timp util în caz de dezastru, scalabilitate și flexibilitate. De exemplu, sistemele avansate de oglindire a discurilor concepute pentru aplicații de vârf oferă adesea funcționalitate de conectare la cald.
În termeni academici, conectarea la cald cuprinde înlocuirea la cald, extinderea la cald și upgrade-ul la cald. A fost introdus inițial în domeniul serverului pentru a îmbunătăți gradul de utilizare al serverului. În computerele noastre de zi cu zi, interfețele USB sunt exemple comune de conectare la cald. Fără conectare la cald, chiar dacă un disc este deteriorat și pierderea datelor este prevenită, utilizatorii trebuie totuși să închidă temporar sistemul pentru a înlocui discul. În contrast, cu tehnologia de conectare la cald, utilizatorii pot deschide pur și simplu comutatorul de conectare sau mânerul pentru a scoate discul în timp ce sistemul continuă să funcționeze neîntrerupt.
Implementarea hot-plug-ului necesită suport în mai multe aspecte, inclusiv caracteristicile electrice ale magistralei, BIOS-ul plăcii de bază, sistemul de operare și driverele de dispozitiv. Asigurarea că mediul îndeplinește cerințe specifice permite realizarea hot-plug-ului. Autobuzele de sistem actuale acceptă parțial tehnologia de conectare la cald, mai ales din epoca 586 când a fost introdusă extinderea magistralei externe. Începând din 1997, noile versiuni de BIOS au început să accepte capabilități plug-and-play, deși acest suport nu a cuprins conectarea completă la cald, ci a acoperit doar adăugarea la cald și înlocuirea la cald. Cu toate acestea, această tehnologie este cea mai frecvent utilizată în scenariile de conectare la cald, depășind astfel problema BIOS-ului plăcii de bază.
În ceea ce privește sistemul de operare, suportul pentru plug-and-play a fost introdus cu Windows 95. Cu toate acestea, suportul pentru hot-plugging a fost limitat până la Windows NT 4.0. Microsoft a recunoscut importanța conectării la cald în domeniul serverului și, în consecință, a fost adăugat suport complet pentru conectarea la cald la sistemul de operare. Această caracteristică a continuat prin versiunile ulterioare de Windows bazate pe tehnologia NT, inclusiv Windows 2000/XP. Atâta timp cât este utilizată o versiune de sistem de operare mai mare de NT 4.0, este oferit suport complet pentru conectarea la cald. În ceea ce privește driverele, funcționalitatea de conectare la cald a fost integrată în driverele pentru Windows NT, NetWare de la Novell și SCO UNIX. Prin selectarea driverelor compatibile cu aceste sisteme de operare, elementul final pentru realizarea capacității de conectare la cald este îndeplinit.
În computerele obișnuite, dispozitivele conectate prin interfețe USB (Universal Serial Bus) și interfețe IEEE 1394 pot realiza conectarea la cald. În servere, componentele care pot fi conectate la cald includ în principal hard disk-uri, procesoare, memorie, surse de alimentare, ventilatoare, adaptoare PCI și plăci de rețea. Atunci când achiziționați servere, este esențial să acordați atenție componentelor care acceptă conectarea la cald, deoarece acest lucru va avea un impact semnificativ asupra operațiunilor viitoare.
Ora postării: 21-iul-2023
